Ocnita City in the making

Treaba asta a pornit ca un mesaj emotional (extrem de emotional) gândit, simțit, plâns și plămădit pe drumul interminabil de întoarcere - Vișeu de Sus - București, cu oprire Ocnița, peron pe partea dreaptă.

După toate lacrimile, emoțiile, boscorodeala lui Andrei și aglomerația de pe Valea Prahovei, a ieșit din mine o nevoie, un strigăt de ajutor pe care am simțit să îl scot la iveală.

Ajutorul pe care îl strig acum nu e al meu, și nu că eu nu aș avea nevoie (un ajutor e binevenit oricând și mi-l strig înfundat și pe al meu pe alocuri), ajutorul de acum este deci pentru o comunitate mai frumoasă, mai nobilă și mai onestă decât vom fi noi din buricul târgului vreodată.

Așa că, arunc în Univers acest apel la ajutor, care sper să producă măcar o minune, pentru fiecare din noi toți.

Strângere fonduri și bunuri pentru copiii din Parohia Ocnița, comuna Teaca, jud. Bistrita Năsăud

O călătorie cu familia în Maramureș de Paște mi-a purtat pașii în satul unde s-a născut și a copilărit bunicul meu matern, sat pe care l-am vizitat prima si singura oară acum mai bine de 20 de ani.

Acum, trăirile legate de strămoși, neam, familie, apartenență, au fost accentuate, au fost întețite, fiind însoțită de data aceasta de propria-mi familie, soț si copil.

Deci emoție, bucurie și dragoste cât cuprinde.

Ceea ce m-a facut să inițiez acest demers, pe lângă emoția momentului, a fost generozitatea și bucuria oamenilor de acolo, care din puținul avut (și când spun puțin, credeți-mă că e puțin, mai rar găsești un sat atât de uitat de lume) au ținut musai să ne invite la masă, să ne ospăteze, să ne ofere dulciuri, pâine sfințită și ouă rosii, pită si prajituri de casa.

Preotul paroh Silviu Costin m-a impresionat extraordinar de mult, iar doamnele dornice de vorbă și bucuroase de oaspeți pe uliță m-au făcut să înțeleg ce înseamnă smerenia.

Așadar, dacă vreți, simțiți, puteți și aveți răgaz pentru a ajuta, cu bucurie organizez această strângere de bunuri și fonduri pentru Parohia Ocnita, pentru proiectele Părintelui paroh pe care le desfășoară cu copiii din sat.

Proiectele dumnealui vizează creșterea nivelului de alfabetizare și reîntoarcerea la valoarea cărții și a scolii, un lucru uitat de copiii crescuți în familii destrămate, de bunici bătrâni sau crescuți singuri, într-un sat în care în ultimii ani au avut loc doar 16 botezuri. Statistica Părintelui de la preluarea Parohiei - 190 de înmormântări și 16 botezuri - mi-a dat de gândit și de înfăptuit...

Să n-o mai lungesc emoțional cum mi-e felul, necesarul pentru acesti copii cuprinde:

• Haine (noi sau purtate cu grijă și în stare buna de oferit)

• Rechizite (caiete, creioane, culori, carioci, acuarele, blocuri de desen)

• Cărți (de citit)

• Medicamente

De asemenea, dacă puteți și simțiti să adăugați si o suma minimă pentru fiecare din aceștia, nu cred că le va prisosi, pentru alimente și transport (cel mai apropiat sat este la 8km), iar drumul de acces pana la Ocnita nu e cel mai prietenos (întrebați-l pe Andrei de treaba asta)

N.b. în sat nu există farmacie, ambulanța ajunge teribil de greu, nimeni nu le deszapezeste strazile, drumul pana in sat iarna nu e deszapezit intotdeauna. Ultimii ani au fost insa mai blanzi cu satenii si acestia nu au ramas uitati complet de lume, zapada nefiind atat de abundenta.

Periodic, voi centraliza, in functie de cantitate si volum, si voi trimite la Ocnita contributiile voastre, cu dorinta in suflet de a ajunge acolo personal in vara, sa mai zabovesc de vorba cu parintele si copiii.

Daca simtiti sa faceti asta, nu ezitati.

Minunile produc minuni!

Si voi puteti face o minune pentru acesti copii!

Mulțumesc!

🙏🏼

Doamne ajuta!