Ne pierdem busola nowadays?

Cu toții cred că la un moment dat ne-am simțit mai mult sau mai puțin debusolați. Suntem în 2022 abia la început și cel puțin din 2020, pentru cei mai mulți, busola și-a pierdut sensul. Sau noi ne-am pierdut sensul?

Mereu îmi vine în minte întrebarea (evident venită din creșterea și educația în era late-comunistă și post-comunistă) - CE AR TREBUI SĂ FAC? Să fac ce zice mama, să fac ce zice tata, să fac ce zice lumea, să fac ce zice cutărică, cutărel?

Ei bine, căutarea de sine m-a condus la necesitatea creării unui sistem propriu de valori și principii pe care să mi le notez cu marker pe post-it-uri peste tot în calea mea, astfel încât să fiu sigură că le înțeleg și asimilez. Nu chiar, dar relatable imaginea sper. Toți bem Yogi Tea și zâmbim la citatul motivațional care ni se potrivește mănușă, toți am postat mai devreme sau mai târziu un citat inteligent pe Facebook sau Instagram, toți am deschis cel puțin o carte motivațională, de dezvoltare personală sau de cum să fii fericit for dummies.

Clar, multe din toate aceste citate și idei devin clișee la un moment dat și e chiar antireclamă pentru mine să deschid seria gândurilor personale cu asta, dar who knows? Poate citatul meu ajunge și la cineva care să-l aprecieze.

Pentru mine, citatul-busolă care a devenit far de lumină și a făcut minuni cu adevărat în schimbarea percepției mele despre relaționare, despre mine și despre poziția mea în lume este: CEREȚI ȘI VI SE VA DA!

Matei 7:7

Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.

Până recent, toate cerințele mele veneau din frică și necredință. Din modestie (aia nasoală, comunistă - care îți spune să nu ridici capul sus, că vei deranja și vei fi luat la ochi) și din poziția gâscă - cap plecat, ușor umil, știți, dacă ați putea să îmi dați și mie puțină atenție ... ar fi bine... știți....bullshit.

Oh, well, în tot timpul acesta am aplicat conștiincios tiparele cu care am fost educată. Și ghici ce? Nu am cerut, nu am căutat, nu am bãtut cu pumnul în masã.

Și ghici ce? Tot am fost luată la ochi și privită drept arogantă, pentru că evident îmi pusesem această mască pentru a camufla nesiguranța cererii sau a dorinței mele.

Not anymore! Zoe, fii bãrbatã!

Am zis așa - de mâine, timp de o săptămână (pentru că vreau rezultate rapide și palpabile, nu aștept cai verzi pe pereți), i stand tall! Și cer. Politicos, evident. Nu cer limuzina la scara blocului dimineața (deși recunosc că mi-ar plăcea câteodată să mă aștepte acolo).

Cer bun simț, cer respect, cer atenție și cer politețe.

Și cer respect cu respect, politețe cu politețe și tot așa.

Și uite cum în momentul în care eu am avut credință că toate aceste lucruri se întâmplă, oamenii chiar au început să le ofere. Autentic.

Am oferit zâmbet, mi s-a întors zâmbet. Am oferit răutate, mi s-a întors răutate. Am oferit, am primit. Totul are un curs, totul are un sens și totul se plătește. Cu alte cuvinte, culegeți ceea ce semănați sau karma is a bitch.

Îndrăzniți să vă vedeți și să vă acceptați vulnerabilitatea, de acolo iese cea mai sinceră declarație de dragoste pentru voi înșivă și pentru lumea toată. Iubiți și veți fi iubiți.

Busola, deși demodată, e un accesoriu mai necesar ca oricând. Amintiți-vă în tumultul zilnic să vă verificați busola și să vă păstrați pe drumul potrivit vouă.

Găsiți-vă busola interioară, găsiți-vă sensul propriu și totul va avea sens!