“Da, mama, cu biciu-n mine” sau cum repetam istoria nescrisa a inaintasilor

De cate ori ati vrut sa faceti diferit fata de cum au facut-o parintii vostri, dar v-a iesit fix la fel?

De cate ori le-ati spus copiilor vostri fix aceleasi lucruri care va scoteau din sarite atunci cand va erau adresate de parinti si bunici?

De cate ori ati vrut sa alegeti diferit, dar ati ajuns sa alegeti fix la fel?

Ne place sau nu ne place, suntem produsul parintilor nostri la fel de mult cum copiii nostri sunt produsul nostru.

Parintii nostri au fost si sunt mai buni decat parintii lor si bunicii nostri, bunicii nostri mai buni decat parintii lor si tot asa.

E in firea omului sa evolueze.

Perpetuam greseli si tipare, insa ducem de fapt gena mai departe.

Buna, rea, a noastra e si ne mandrim cu ea.

Cum altfel s-ar mai regasi in copilul meu placerea de a dezlega rebus a strabunicului pe care nu l-a cunoscut sau deschiderea catre Dumnezeu a stra-strabunicului preot?

E minunat sa gresim, la fel cum au facut-o si parintii nostri si e minunat sa gasim alte solutii pentru a drege busuiocul la nevoie.

Ma amuz vorbind ca mama sau ma enervez actionand ca tata, dar ma bucur cu toata inima ca am cui sa ii multumesc, dar si pe cine sa injur la momentul potrivit.

C’est la vie toujours parsive!

E amuzant si enervant cand semanam cu parintii si inaintasii nostri si inspaimantator de real atunci cand copiii nostri seamana cu noi.

“Da, mama, cu biciu-n mine, ca n-am ascultat de tine” e un fel de “ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.”

E viata traita, adevar, bucurie si tristete, lumina si intuneric, de toate cate putin, asa cum e menit sa iti fie in drumul tau.

Drumul tau e unic, drumul meu e unic si oricat credem ca putem controla mersul pe drum, nu facem decat sa ne indepartam mai mult de la calea cea dreapta si de la drumul cel drept.

Eu indraznesc sa merg pe drumul meu si sa duc mai departe putin din toti cei pe care ii urmez.

Ii onorez pe toti si imi onorez drumul meu propriu si liber, la carma caruia sta intotdeauna Dumnezeu.

Le las lor ce e al lor si merg mai departe, doar cu ce imi trebuie pentru viata mea!

Le multumesc lor pentru tot ce sunt eu astazi si ma rog sa dau mai departe copilului meu atat cat ii trebuie, sa nu il impovarez din preaplinul intentiilor bune.

I have a dream si acesta este sa traiesc frumos si armonios, cu bucurie si bunatate, pe drumul meu.